Anul trecut, printr-un concurs de împrejurări :-), fiind în concediu am ajuns în Kosovo. Nu mă gândisem să-l vizitez, ci doar să-l tranzitez, eu crezând la aceea oră că este o parte din Serbia.. situaţia era neclară..Peisajul pe care-l reţin este, că era noapte, un ţinut muntos, sârmă ghimpată pe marginea şi la nivelul străzii, că mai trecea câte un tanc pe lângă maşina noastră vââââjj...(viteza maximă cu care aveam noi voie să circulăm era 40km/oră), lanterne care-ţi ţinteau numărul de la maşină şi apoi privirea, trecerea prin cordoane de control formate din domni cu cipilici turceşti roşii în cap şi cu automate pe umăr..un hotel super luxos, total nepotrivit cu peisajul, care îmi aduc aminte că era luminat ca ziua şi se numea White House, cam atât..bine că n-am oprit decât de vreo 2 ori..:-). Am trecut în Muntenegru la o altitudine, cred că, de peste 1,500m, într-o zonă pustie undeva pe la 2 noaptea..
Dar, oricum, nu acesta e subiectul postului de faţă (dacă vreţi să aflaţi cum a fost atunci puteţi s-o întrebaţi pe
Mărtutza :-) . Cam atât ştiam la ora aceea, plus faptul că avuseseră loc o mulţime de atrocităţi şi conflicte între 1996 şi 1999, încheiate cu războiul din '99 purtat împotriva NATO.
Pentru post-ul ce urmează am pornit de la reportajul lui George Crăsnean "Kosovo - Ierusalimul sârbilor", apărut in
Lumea Credinţei din martie 2008.
Istoria pe care am învăţat-o în şcoală am uitat-o, şi oricum, din câte îmi aduc aminte ;-), parcă nu ne-a spus prea multe despre Kosovo şi probleme etnice. Aş fi curios să văd care sunt rădăcinile conflictului, cum au evoluat în timp ostilităţile in zonă şi cum a ajuns Kosovo sa fie o oază de credinţă musulmană, chiar în "ţinutul cu cea mai mare densitate de lăcaşuri de
cult creştine de pe pământ"!
Ce forţe au împins migraţia /deplasarea popoarelor in decursul timpului şi de ce, probabil, conflictul nu se va sfârşi aici - pentru că nu mi se pare a se fi atins o stare de echilibru..?
Kosovo - Ţinutul mierlei - o ţintă permanentă de dispută între albanezi si sârbi. Cu doar aproximativ 11,000 km2, reuşeşte se pare să fie o sursă de conflict permanentă..ca si Ierusalimul, dacă e implicată combinaţia religie-etnie, este aproape imposibil să faci părţile să se înţeleagă..Dacă peste toate aceseta mai turnăm şi ingredientele intereselor economice , atunci iţele se încurcă iremediabil. "Acest leagăn al vechii Serbii, o vale întinsă străjuită de munţi înalţi (care constituie graniţa cu Muntenegru si Macedonia), este acum o rană deschisă pe trupul creştinătăţii. 70% din pământurile Kosovo aparţin de drept Bisericii Ortodoxe Sârbe, dar sub comunişti statul le-a răpit in întregime, nemaifiind niciodată restituite. Acum, când mai marii lumii au hotărât sa smulgă inima Serbiei", ar fi bine sa vedem faptele într-o perspectivă istorică..
''Cine-şi uită istoria e condamnat s-o repete!''.
Ce nu au distrus bombardamentele NATO, distrug acum albanezii din Kosovo - dau foc , rup, sparg, distug, cu ură..sau mai bine zis cu patimă..Se pare că islamismul cunoaşte o perioadă de violenţă si mare virulenţă, dar care s-ar putea constitui doar într-o fază a unui proces ce încă nu a ajuns la apogeu..de ce spun asta?
Paralelismul
Într-o perspectivă analitică, diferenţa dintre creştinism si islamism este de aproximativ 700 de ani (Coranul a fost revelat, conform tradiţiei islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel în numeroase ocazii, între anii 610 şi moartea lui Muhammad în 632).
Cruciadele creştine au avut loc între anii ~1100 si 1250, iar Inchiziţia - instituită ca instanţă judecătorească de biserica catolică prin decretul papei Gregor IX in 1231 - a cunoscut perioada de maximă 'glorie' in jurul anilor 1500 (1483- Tomas de Torquemada devine Inchizitor General); in paranteză fie spus, "oricât ar parea de straniu, Biserica Romano-Catolica nu a renunţat formal la Inchizitie decât in 1908, prin reorganizarea ecleziastică produsă sub papa Pius al X-lea. Dar nici pâna azi Biserica Romano-Catolică nu a condamnat Inchiziţia ca instituţie criminală "..Deci după cum spuneam mai sus, este posibil ca perioadă de apogeu dur a islamismului să urmeze abia de acum incolo..
Repere istorice
(aceeaşi sursă: Lumea Credinţei, martie 2008)
- In 1217 Stefan Nemanja devine primul rege al Serbiei constituita pe nucleul - Zeta, Raska, Metohia, Kosovo.
- 1331-1335: apogeul Serbiei sub Stefan Dusan; apar nestematele ortodoxe de la Pec -1250, Graceanita - 1321, Decani -1327.
- In secolele 13-14 Kosovo era inima Serbiei, atât din punct de vedere militar cat si religios.
- Urmează însă perioade grele pentru istoria Serbiei odată cu cucerirea sa de către Imperiul otoman in 1459 (Kosovo, Zeta si o parte din Bosnia vor rezista pana in 1496). Are loc prima "mare migraţie sârba", si colonizarea kosovara cu albanezii ce adoptaseră deja religia Islamului.
- 1690 - in timpul războiului austro-turc, 37.000 de familii de sârbi si-au părăsit ţinuturile istorice, si s-au mutat mai la nord, preferând stăpînirea catolică austriacă celei musulmane.
- 1912 - li se permite sârbilor sa revină in Pristina dar numai pana in anii primului război mondial. Atunci Albania, aliata cu Austro- Ungaria a înfrânt Serbia. Peste 100.000 de sârbi si-au părăsit din nou casele. In 1920, Kosovo este recunoscuta din nou ca parte - autonoma a Serbiei.
- Al doilea razboi mondial: Kosovo ocupat de Albania (aliată cu Germania) şi 100.000 de musulmani albanezi populează din nou provincia. Miliţia albaneză "Vulnetari" si unităţile SS "Skanderbeg" au masacrat peste 40.000 de sârbi, iar 100.000 emigrează forţat.
- Regimul comunist al lui Tito, instaurat dupa razboi n-a mai permis niciodat Sarbilor sa se intoarca la casele lor.
O statistică arată că în total, în ultimii 40 de ani au plecat siliţi 400,000 de sârbi din Kosovo. Iar cifrele ultimilor ani arată o tendinţă de eliminare completă, care a culminat cu proclamarea independenţei în februarie 2008:
1929 - 61% sârbi şi 33% albanezi
1961 - 27% sârbi şi 67% albanezi
2000 - 7% sârbi şi 88% albanezi
2002 - 6% sârbi şi 88% albanezi
...
Cred că din acest motiv si sârbii "au acceptat" situaţia, realitatea făcând imposibilă menţinerea statutului incert al provinciei..
Astfel, ajunge Kosovo să fie un bastion al islamismului în centrul Europei, iar câştigarea acestui cap de pod nu poate decât sa ne facă să ne gândim la evoluţii ulterioare...Priviţi harta:
Cum am spus furia este mare, iar asemănarea cu Evul Mediu, îmi aduce aminte că poate istoria evoluează în cicluri: "creşterea si descreşterea imperiului..". Vandalizarea aşezămintelor ortodoxe este la ordinea zilei, într-o singura zi, pe 17 martie 2004, UCK-ul albanez distrugând peste 34 de lăcaşuri de cult. Nu ştiu cate or mai fi rămas în picioare la ora asta din cele 1.400 de biserici si mânastiri din Kosovo, dar ostilităţile sunt în floare şi "procesul" se desfăşoară cam aşa:
Arderea şi distrugerea unei biserici....
'Cu alineat', cum ni se spunea in generala.
