2008 punct. Si de la capat!

'Cu alineat', cum ni se spunea in generala.
Cu o zi, dar si o secunda mai breaz decat alti ani, 2008 trage astazi cortina si trece in amintire..

Nu-mi dau seama cat de bun a fost comparand cu alti ani. Cel putin personal, in ultima perioada m-am simtit ca si cand as fi fost atras pe gura unei palnii, vointa n-a avut prea multe posibilitati de actiune..stiti, ca si cand esti intr-un rau si curentul te duce intr-o parte, desi ai vrea sa te agati de crengi si sa te indrepti in alta directie..si crengile se raman tot mai departe in urma..
Fluviul timpului..incepe un nou an si ma incearca din nou sentimentul acela de neinceput, de zapada necalcata si sper din nou ca lucrurile pot fi perfecte si totul va merge ok in noul an. Dupa primele zile din ianuarie apar primele pete :-) si incet-incet imi trece..
Multumesc tuturor vizitatorilor si comentatorilor din acest an (nu uitati sa reveniti :)!
Va doresc un an excelent si (dupa cum am auzit o vorba in weekend-ul asta):

Sa va (ne) dea Dumnezeu ganduri bune, ca alea rele vin singure!
La Multi Ani!

Intermezzo liric

"ceea ce ne-au dat este doar timpul"

Se incheie anul si se pare ca voi ramane cu cateva restante promise in posturile anterioare (foto si povestiri din excursiile de peste an, de ce 2 e uneori un numar prea mare, dupa cum explica Nichita, etc).
Profit totusi de timpul ramas pana cand vom sfarsi inca "un ocol cu pamantul rostogolitor in jurul soarelui cazator spre constelatia lirei" si de dispozitia lirica intr-un alt scop: pentru a da memoriei electronice si spre a va impartasi surpriza placuta pe care am incercat-o acum ceva timp rasfoind o carte nedeschisa de vreo cativa ani. Printre poeziile lui Nichita am regasit scris de mana, pe o coala alba, acum vreo 10 ani (cu o anumita ocazie ;-) un poem al lui Manuel del Cabral (al carui titlu nu il am, din pacate. Poate exista pe net, eu nu l-am gasit; s-ar putea sa existe in spaniola):

"Trupul meu se afla aici..nimeni nu-l folosea
L-am facut sa sufere..am pus in el un om
Dar acest catir trist din carne si oase
daca i-e foame imi spune versuri,
daca viseaza imi loveste cu copita orizontul;
il pun sa vorbeasca si-mi construieste paduri
si nu seamana decit cu mine cind saruta...
Nu stiu ce sa fac cu trupul acesta al meu,
cineva mi l-a inchiriat si nu mai stiu cind...
Mi l-au dat dezbracat, curat, supus;
era inocent cind l-am luat pe mine,
dar, uneori,
ratiunea mi-l pateaza, si frumusetea
Vreau sa-l dau inapoi asa cum mi l-au dat;
totusi, eu stiu prea bine
ca ceea ce mi-au dat a fost doar timpul"

Manuel del Cabral

Intotdeauna, viata

Intotdeauna mi s-a parut ca femeile insarcinate poarta o aura, sunt temporar parte a unei alte lumi..'de deasupra'..Emana o senzatie de liniste, de netulburare, seninatate, de implinire si impacare (exista si o nuanta de superioritate ? ;) . Parca ar spune - 'nimic rau nu se poate intampla, totul e in regula. Noi ducem viata mai departe..'
Imi vine in minte o definitie a omului data de un medic-biolog intr-o revista de specialitate: 'nu suntem decat colonii temporare create de genele noastre, spre a se perpetua ...'
Senzatiile de mai sus mi-au revenit cand am intalnit intr-un magazin on-board imaginea de mai jos:


Ce ziceti? Se pot spune multe si discuta despre modul de realizare a reclamei, tehnicile folosite - subliminale sau nu - si despre simbolistica, insa pe langa toate astea eu v-as pune o intrebare. Stiti la ce face reclama? (nu trebuie sa fie prea greu de ghicit, desi imaginea este dificil de gasit pe net).
.