Sick of city / Rau de oras

Da. Am rau de oras. Nu stiu daca si asta o fi o afectiune catalogata in rind cu raul de mare, si raul de inaltime, dar eu cum intru intr-o musuroi urban, 'I feel like my nervs get up'.. si nu e agorafobie. Probabil ca multi dintre noi simt asta..e prea mult, s-a ajuns prea departe; cel putin pentru cei care stiu cum era si inainte de '89. Generatiile mai noi par a fi mult mai bine adaptate. Pentru ca nu stiu ca se poate si altfel...ca exista si petice de cer, ca intre blocuri mai existau si tapsane de iarba unde se putea incinge un fotbal - nu doar parcari; ca mai exista si trotuare (de cand nu ati mai vazut un trotuar liber in Bucuresti, unde sa nu fi nevoit sa ocolesti masinile, sau, mai rau, sa fii claxonat?), ca nu e neaparat sa te duci periodic la supermarket cu masina, ca mai exista si liniste, nu doar 'muzica', ca daca ai 125 CP la masina nu castigi absolut nimic..(ok, am auzit deja protestele..;-), ca ar fi bine sa mai si gandim din cand in cand, nu doar sa mergem cu 'turma'; daca stai la bloc efectul este mult accentuat, senzatia de sufocare se amplifica, mai ales daca ai niste vecini care nu au inteles ca libertatea inseamna sa poti face ce e legal, insa fara sa-l deranjezi pe celalalt.

Sunt atat de multe circumstante pe care legea nu le interzice, insa care trec limita civilizatiei si chiar a bunului simt (ca sa-l parafrazez pe regretatul domn profesor de fizica din Electronica, dl. Cretu: 'daca faci pipi pe usa vecinului, in ce articol de lege te incadrezi?'). Pana pe la 20 de ani, nici eu nu-mi dadeam seama ca se mai poate si altfel decat in cadrul unei comunitati de bloc, ca o casa pe pamant este totusi mai normala, ca suntem de fapt 'niste baieti de asfalt'...

Salbaticia asta care ne inconjoara nu stiu daca se datoreaza valurilor de populatii migratoare care au trecut peste noi - totusi ungurii sunt mai civilizati decat noi -, sau faptului ca ni se permite sa fim asa..asa vedem la altii si imitam (nu stiu cum prinde atat de bine modelul tigano-manelist...manelele sunt pe 'sufletul omului simplu', nu-i asa? :-), ca la asta ne indeamna ostilitatea mediului si lipsa de sanctiune. Da, ma refer aici la mult discutatul subiect al lipsei de civilizatie, al faptului ca am uitat sa mai fim oameni..Vectori ai fenomenului sunt:

• goana dupa bani si acumulare
• oglinda stramba a scarii valorilor si lipsa unor modele
• uitatul la TV pana la indobitocire
• mersul pe jos devine invechit si demodat, drept urmare sansa de a gasi un sofer amabil scade sub 5%
  
• aglomeratia insuportabila, cel putin din orase, cu posibilitati de evadare limitate
• lipsa oricarui spirit civic (cati dintre noi ar sari in ajutorul unuia jefuit in autobuz/metrou..?)

Suntem ultra-singuri intr-un megalopolis. Valorile se deformeaza, uitam ca timpul trece alergand dupa naluci. Daca totusi ati uitat, Death Clock: The Internet's friendly reminder that life is slipping away.. ar trebui sa va dea cel putin un fior. Mie asa mi s-a-ntamplat, facand click pe 'Check your death clock'...

Totusi speranta exista. De exemplu, exista multi oameni care gandesc frumos, care scriu frumos (chiar si pe bloguri :-), cultura se dezvolta..si cu toate acestea, indraznesc sa cred, lucrurile s-ar putea misca in sensul bun daca s-ar coagula aceea 'masa critica', daca s-ar reusi agregarea in jurul unui nucleu..oricum aceasta coeziune nu stiu daca este posibila (si nu o vad realizabila) fara implicarea unei componente politice..oricum, aici deja suntem pe un teritoriu minat, de unde prefer sa nu merg mai departe..

Nici nu stiu de ce mai protestez, este o picatura intr-un ocean, sansele de schimbare de acum sunt mici, dupa Revolutie ele au tot scazut asimptotic si noi am devenit tot mai blazati, izolarea si solutiile personale fiind singurele modele de a reusi sa te adaptezi unei astfel de societati. Mi se va spune ca totul depinde de tine si daca esti un neadaptat este doar problema ta. Corect. Ar trebui sa plec din tara. Cum sa va spun, toti suntem de acord ca societatea este bolnava, dar nu putem face nimic ca s-o schimbam si, atunci ne tragem 'mastile de sticla' pe fata si cautam evadari de moment..

Parintii nostri au dus-o mai rau? Au fost in situatii mai grele? Cred ca da. Aveau alta disponibilitate la fericire? Probabil ca da. Regimul totalitar iti si economiseste energiile, in sensul ca le canalizeaza catre sfera 'a ceea ce este permis'. Cum sa spun: azi este permis totul, dar asta ne pacaleste, ne fura energia, nu stim incotro sa ne orientam..cand o duci bine, nu te indrepti, in general, spre spiritual, ci spre animalic; in schimb, sub un regim restrictiv reversul este valabil.

Cum era poezia aia?
"Ţara noastră-i ţara noastră/
Dulce pajişte albastră/
Aripă sculptată-n dor/
De lumina ochilor"...
.. :-)
Si poate toate astea mi se intampla doar mie..
Oricum as vrea sa adun sub acest titlu mici fapte care sa ne dea speranta ca directia este in esenta alta. Poate ma ajutati si voi, si cum auziti de un astfel de 'eveniment', va rog, 'turnati aici!';-)