Nichita 76

Intr-un inceput de primavara '33, care in mintea mea nu se leaga decat cu grevele muncitorilor din acel februarie insangerat si poate cu anul final al marii crize incepute in 1929, se naste ploiesteanul Nichita. Un mic tribut, o poezie poate mai putin cunoscuta (promiteam mai demult sa spun de ce e doi un numar prea mare :)

ce nenorocire sa fim doi

"Mi se spunea ca suntem prea multi doi.
Scribii plingind si innadusind
bateau pe piramida
parerea aceasta eterna

Ce nenorocire de a fi doi.

Oho,
bateau scribii
cu ciocane de lemn
in pietrele piramidei
plingind, bateau,
pina se evaporau
in pietrele piramidei,

pina cind nenorocirea de-a fi doi
il scirbea pe faraon.
*
Pina cind unuia,
unui singur ochi
pasarea din zbor
ii aplica doua pasari zburinde.

Pina cind la doi ochi privitori
doua pasari zburinde
le apareau una si aceeasi

Ce nenorocire!
*
In toiul caldurii
frigul este imparat
*
Ce nenorocire sa fim doi."

Usual stuff...

Ziceam undeva ca oamenii iubesc violenta si cruzimea..pe 23 martie s-a deschis sezonul de vanatoare comerciala a focilor in Canada. Canada - o tara civilizata..

Mie mi s-a facut rau vazand imaginile astea. Violenta gratuita. Ce sa faca oamenii, daca asta e job-ul lor :-(
Macar animalele se ucid intre ele ca sa se manance. Se ucid inclusiv puii, care lenevind mangaiati de razele soarelui nu banuiesc nimic la apropierea vanatorului (grabit sa-si atinga cota) cu bita sau harponul..daca vreti detalii despre cum au fost ucisi 1,000 de pui intr-o zi le puteti avea aici.

Prima runda de vanatoare s-a incheiat pe 25 martie cu rezultate ''foarte bune'' - 17,200 de foci ucise in mai putin de 3 zile. Pana la sfarsitul sezonului trebuie sa se atinga o cota de 280,000 de pui de foca, tinand cont ca animalele au inceput sa naparleasca lepadandu-si 'haniutele' albe, ceea ce se intampla cam cand au 2 saptamani.
In 1996 guvernul Canadei, ofera subventii care impulsioneaza piata produselor din foca si creste cota permisa la 250,000 de exemplare. Printre rezultate: peste un milion de foci ucise in ultimii 3 ani - ceea mai mare vanatoare de mamifere marine din lume. Conform estimarilor cota de 280,000 din acest an va duce la o scadere cu peste 30% a populatiei de foci.
Decizia Rusiei din 18 martie de interzice complet vanatoarea focilor mai mici de un an este privita ca o mare victorie..
Sa ne mai miram atunci ca nimanui nu-i pasa de incalzirea globala?

Surse: stirileprotv.ro, www.stopthesealhunt.ca, www.ifaw.org

Beyond chance..

Nu prea scriu despre stiri, dar asta mi s-a parut deosebita :-)

Prima oara nu mi-a venit sa cred..stiam ca sarbii sunt oameni hotarati, dar nici chiar asa; stiti ca Reuters are o rubrica 'Oddly Enough'. Eu pe asta as incadra-o la 'Lucky Enough'...

Se ia un sarb bosniac hotarat, ceva munitie de razboi si o soacra 'bagacioasa'..ce a urmat e pe scurt asa:

< Un sarb bosniac a fost condamnat la sase ani si jumatate de inchisoare dupa ce a tras cu un lansator de rachete antitanc in soacra sa (...) Miroslav Miljici, in varsta de 26 de ani, a incercat sa o ucida pe Nada Djekic, pe care o considera responsabila pentru esecul casniciei sale.

El o acuza pe Nada Djekic ca si-a convins fiica sa il paraseasca, fapt consumat in noiembrie 2008. Dupa o cearta puternica, Miljici a venit la casa soacrei cu un lansator de rachete antitanc si o pusca automata. Apoi a tras cu lansatorul de rachete asupra locuintei.

Explozia ce a urmat a ranit-o grav pe soacra. Sotia si socrul lui Miljici au fost raniti usor. Dezamagit de efect, bosniacul a tras si cu pusca in soacra sa, dar nu a nimerit-o.> !!! :-)

Asa e cand e sa nu aiba omul noroc...

Sursa: hotnews. ro. Stirea completa aici.

I-a luat primavara prin surprindere!

Daca pentru, scuzati, handicapatii de la ADP, toaletarea pana 'la radacina' a arborilor cred ca a devenit un fel de competitie interna fara castigator, astazi am avut surpriza sa gasesc si lacul Herastrau secat (proababil ca el a fost secat inca de cu toamna, dar eu de abia acum l-am observat, desi mai fusesem de cateva ori in Herastrau..)
Cred ca astazi a fost prima zi calda din Bucuresti dupa o perioada mai lunga. Bineinteles, cu mic, cu mare, cu purcel si catel, romanii (desi aici cred ca ar trebui sa mentionez si chinezii :-), care si-au gasit de ceva vreme adapost in preajma parcului si acum erau la spalator la cismea..) au iesit ca soparlele la soare. Pentru ca de obicei, sufocati de 'lucrurile de zi cu zi', ne prinde seara pana sa facem o plimbare de o ora - doua, eu si Martutza ne-am disciplinat si acum incercam sa iesim din casa cat mai devreme. Asa se face ca azi pe la ora 12 eram in Herastrau.

Nu era prea multa lume inca la ora aia. Tura de rigoare - care cuprinde un ocol complet - ne-a permis sa vedem cum se aglomereaza incet-incet. Masinile roiesc in jurul parcului, parcate dupa sistemul clasic romanesc claie peste gramada, iesite din rand, unele pe randul doi, ca sa nu mai punem la socoteala stilul smuls - in care daca jeep-ul nu are loc intre 2 masini, il bagi transversal, incaleci bordura si ocupi in general 80-90% din locul pe unde de obicei se strecoara nenorocitii de pietoni..care chiar nu inteleg ce cauta pe acolo! Nu mai discut aspectul asta: Bucurestiul a devenit o imensa parcare, in care pietonii sunt niste tolerati.

Joggeri, caini, rolleri, biciclisti, copii cu mingea si rachete de badminton, oameni la plimbare. Primele terase s-au deschis, batrani cocheti, fete trecute la 'textile' si smecheri cu trabucul in gura se aliniau care mai de care pe bancile verzi, pe scaunele si sezlongurile teraselor, iar cei mai indrazneti direct pe iarba de malul lacului - sau a ceea ce ar fi trebuit sa fie un lac.. pentru ca edilii, motivand probabil secarea lacului drept o actiune de curatare si dragare, au fost luati pe nepregatite...de primavara de data asta! Chiar nu se asteptau sa mai vina primavara in aprilie!

Inchei, fara a uita sa-i amintesc pe vajnicii pescari amatori (?) care, aliniati ciopor acolo unde putina apa ramasa se ingusta cat mai mult, scoteau cu harnicie si spor peste dupa peste din apa mica - care nu mai putea asigura in atare conditii adapost si hrana populatiei acvatice...Poate pana la vara..?! Ce ziceti domnu' primar? Si daca tot va deranajati cu lacul, nu uitati si gramezile de gunoaie si saci cu gunoaie (va spun eu, scrie Romprest pe ei) depozitate prin unele colturi ale parcului, in general dupa niste plase de sarma care tin loc de gard, si in special in zona liniei ferate..

Turn off the lights baby..

La sfarsit de martie - ploios si mai rece ca in alti ani - incepe sa se simta totusi miros de liliac in aerul de primavara. In ultima seara de simbata a lunii, cum ziceam si anul trecut, incercam sa sarbatorim ora Pamantului. La nivel global, azi 28 martie, intre 20:30 si 21:30 ar trebui ca toti sa aratam ca ne pasa. Nu stiu cat la suta din incalzirea globala este cauzata de consumul casnic, dar cel mai important este probabil ca imprima o atitudine.

La noi se suprapune pe ora meciului cu Serbia, dar probabil ca pe intruneric vom reusi sa-i batem.. ;-)
In plus, la noapte dormim mai putin cu o ora din cauza trecerii la ora de vara (ora 03:00 AM devine ora 04:00) si poate n-ar fi rau sa ne incepem somnul de pe la 8 jumatate.. :-)

Capul Bunei Sperante

Ramasa ultima pe fundul cutiei Pandorei, speranta nu este intotdeauna este un lucru bun..ea te poate face prizonierul amăgirii, mai ales pentru cei incapatanati; desi mintea recunoaste esecul, in adancul tau nu vrei sa accepti. Si astfel cred, continuam sa mergem pe cai mai putin favorabile, decat daca am fi avut curajul sa facem schimbarile la timp.

Dar balanta asta este una atat de fina, iar specialisti intr-ale succesului ne spun ca trebuie sa ne urmam Dorintele Inimii.. Oricum, asta suna a cliseu si a film prost american, a propos de 'Slumdog Millionaire' si destinul e implacabil..:-)

Totusi probabil, cel mai usor si simplu este sa ramai asa cum / acolo unde esti si sa sacrifici avantajele iesirii din zona de comfort pentru comoditatea si rutina dinlauntrul ei..il auzeam odata pe Doru Octavian Dumitru: ca sa isi verifice umorul si spontaneitatea aborda direct oameni pe strada si repeta 'live' scenetele - ori asta trebuie sa recunasteti, presupune sa iesi putin din zona de comfort! :) - si asemana iesirea asta cu mersul in straintate..poate ca prima oara este mai greu..

Probabil ca urmarirea unui scop care te reprezinta iti reda increderea in tine, duce respectul de sine la cote ridicate si te face ca atunci cand te intorci acasa sa fii plin de energie si entuziasm. Dar aveti asa ceva?

Tot ceea ce incerc sa spun este ca uneori (poate mai mereu?) navigam fara sa tinem cont de directie, din inertie ('viata oricum merge inainte') si uitam sau ezitam sa indreptam carma spre insulele de esential care raman in urma unei vieti..

Cred ca sunt inca obsedat de timp (nu am imbatranit destul incat sa ma impac cu el - sau cu mine :-) si traiesc asa de acut sentimentul lui incat curgerea sa nu imi mai pare normala - ma grabesc prea tare. Iar gandurile de mai sus au fost generate poate de o scurta povestire a lui Simon Van Booy - neaşteptat de dens si poetic - 'Actrita franceza moarta in cutremurul de duminica', care se incheie cam asa, ultimele clipe sub daramaturi :

'Si apoi, cu adaptabilitatea proprie muribunzilor se indragosti numaidecat de intuneric si de cele opt secunde care ii mai ramasesera - fiecare ca o imbucatura de mancare pentru un om infometat'..

(BTW) Se pare ca in apropierea mortii, creierul elibereaza mai multa serotonina (reactie naturala pentru a trece mai usor?), ceea conduce si la fenomenele din zona respectiva: filmul vietii derulat pe repede inainte, distorsiuni ale timpului si spatiului, tunelul de lumina, etc.. e cam greu sa faci experimente de acest gen, sau cum ziceau ei: 'We can try drugs, have sex, and experience emotions, but death seems a little too permanent to mess around with it' :-) . Hmm.. am devenit un pic cam morbid..si nu stiu de ce, totusi vine primavara ;-) !