Intr-un inceput de primavara '33, care in mintea mea nu se leaga decat cu grevele muncitorilor din acel februarie insangerat si poate cu anul final al marii crize incepute in 1929, se naste ploiesteanul Nichita. Un mic tribut, o poezie poate mai putin cunoscuta (promiteam mai demult sa spun de ce e doi un numar prea mare :)
ce nenorocire sa fim doi
"Mi se spunea ca suntem prea multi doi.
Scribii plingind si innadusind
bateau pe piramida
parerea aceasta eterna
Ce nenorocire de a fi doi.
Oho,
bateau scribii
cu ciocane de lemn
in pietrele piramidei
plingind, bateau,
pina se evaporau
in pietrele piramidei,
pina cind nenorocirea de-a fi doi
il scirbea pe faraon.
*
Pina cind unuia,
unui singur ochi
pasarea din zbor
ii aplica doua pasari zburinde.
Pina cind la doi ochi privitori
doua pasari zburinde
le apareau una si aceeasi
Ce nenorocire!
*
In toiul caldurii
frigul este imparat
*
Ce nenorocire sa fim doi."
ce nenorocire sa fim doi
"Mi se spunea ca suntem prea multi doi.
Scribii plingind si innadusind
bateau pe piramida
parerea aceasta eterna
Ce nenorocire de a fi doi.
Oho,
bateau scribii
cu ciocane de lemn
in pietrele piramidei
plingind, bateau,
pina se evaporau
in pietrele piramidei,
pina cind nenorocirea de-a fi doi
il scirbea pe faraon.
*
Pina cind unuia,
unui singur ochi
pasarea din zbor
ii aplica doua pasari zburinde.
Pina cind la doi ochi privitori
doua pasari zburinde
le apareau una si aceeasi
Ce nenorocire!
*
In toiul caldurii
frigul este imparat
*
Ce nenorocire sa fim doi."
2 comentarii:
Iti comenta cineva pe aici ... "publici articole rar, dar bune" :)) ... Frumoasa poezia ... O sa ma repet, dar trebuie sa spun asta ... Mari oameni s-au nascut in Ploiesti, chiar daca nu in 1933 :)
Multumesc de comentariu, sper sa le mai indesesc..cat despre Ploiesti: oras de "republicani" ;-)
Trimiteți un comentariu