Sanzienele - cumpana Soarelui

Sanzienele - sarbatoare prin excelenta legata de cultul solar datorita coincidentei cu solstitiul de vara: momentul de cumpana al soarelui in care ziua incepe sa se micsoreze (cel putin in emisfera nordica :-). Este un moment de mijloc, de echilibru, poate un nou inceput, o cautare a destinului. In acest moment fortele elementelor vitale se afla la apogeu, natura este la maximul exuberantei. In noaptea de Sanziene (noaptea de 23 iunie) "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile.." (Sadoveanu).
Ca si la Rusalii, este un amestec de crestinism, traditii pre-crestine de origini daco-romane si influente mitologice, plus tuse de culoare din partea slavilor (Dragaica) sau altor popoare. Se suprapun aici: nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatoarea Sfantului Ion cel Nou (data mortii sale) si solstitiul de vara (sau midsummer) . Traditii si obiceiuiri legate de aceasta sarbatoare sunt multe, descrierea cea mai completa am gasit-o aici. In ceea ce priveste originea, transformarea, continuitatea si evolutia sarbatorii peste timp sunt cateva aspecte:
- legatura Diana - Sanziana (Sancta Diana).

Asadar, dupa Mircea Eliade, Sanzienele ar proveni din cultul roman al zeitei vanatorii Diana. "Numele de Diana se regaseste in vocabula romana zana". Chiar daca se remarca si unele diferente: Sanziana nu este prezentata "drept o divinitate a vanatorii ca modelul sau antic, si nu detine patronajul apelor termale" (in timp unele obiecte dispar din inventarul atributelor unei divinitati, probabil din cauza conditiilor istorice diferite ce infuenteaza viata cotidiana), corespodenta atat mitologica cat si etimologica se sustine. Eliade noteaza si ca dianatici (cei posedati de Diana) a dat in limba romana zanatici.

- in mitologia romaneasca, exista si Iana Sanziana, o zana cu siguranta buna, sora Soarelui. Conform baladei Soarele si Luna si basmului Sora Soarelui, Iana fugita de la nunta cu Soarele se metamorfozeaza in Luna, astfel incat Soarele sa n-o mai poata zari. Diana este zeita vanatorii, dar si a Lunii..

- se pare ca unele din traditiile legate de joc si hora de Sanziene ar fi mostenite de la daci. "Jocul la daci inseamna rit". Dintre jocurile pe care le implica Sanzienele, unul se petrece in ajunul sarbatorii. Atunci, fete si baietii necasatoriti se intalnesc. Flacaii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii Soarelui, strigand: "Du-te, Soare, vino, Lună / Sânzienele îmbună, /Sa le creasca floarea - floare, /Galbena, mirositoare, /Fetele sa o adune, /Sa le prinda in cunune, /Sa puna la palarie, /Floare pentru cununie,/Babele sa le rosteasca, /Pana-n toamna sa nunteasca."
Exista si un ritual in care se foloseste batista, ceea ce poate are o reminiscenta in jocul copiilor de astazi (sau mai bine zis... ieri): 'Am pierdut o batistuta'. Este de fapt cautarea celui predestinat.
- evident ca datele sarbatorilor crestine s-au suprapus peste evenimentul solstitiului.
Ca si la alte sarbatori functiile sunt multiple: de leac si aparare a gospodariei, de dragoste, de talisman - apa de stele, iarba fiarelor, - de vestire a ursitului .
Ca de obicei, nu vreau sa ratez nici in acest articol despre sarbatori descrierea Irinei Nicolau.