Wandafuru raifu (editia 2009)

'After life' este un film de o alta factura decat cele cu care suntem obisnuiti. Actiunea are un alt ritm, iar coordonatele in care se misca sunt justificate de cultura de unde s-a nascut: cea japoneza. Se prespune ca dupa moarte, avem un anume ragaz - scurt, o saptamana - sa ne alegem o amintire, una singura, care ne va insoti de atunci incolo pentru totdeauna.

Ce-ti poate aparea pe ecranul memoriei cand dai pe repede-inapoi si cauti momente fericite: zapada copilariei, plimbarile cu ai tai cand erai inca mic, joaca cu fratii, prima dragoste, prima oara cand ai facut dragoste, camarazii din armata, proprii copii, singur pe o banca toamna in parc, un concediu fericit cu iubita/sotia, o excursie la munte cu prietenii, bucuria unui Craciun, adierea vantului pe malul marii, sau poate amintirea cuiva care te-a iubit? Pe care din toate acestea ati lua-o?
Si daca sarcina e prea grea, va provoc la un joc mai usor: alegeti o amintire/un sentiment de anul asta, din 2009!

Daca ma intrebati pe mine, chiar acum mi-aduc aminte de curcubeul de la barajul Galbenu si de sentimentul apei cazand peste tine intr-o pravalire uriasa: sa privesti in sus catre un ocean care cade, nu stiu daca ati experimentat asa ceva, merita sa incercati. Fotografia de mai jos e prea saraca pentru a reda sentimentul:

Vederi in profunzime

Mi-au ramas in minte doua idei ale lui Michel Tournier.

Literatura si fotografie. Sau observatie si fotografie. Fiecare din noi 'folosim' o anumita deschidere a diafragmei. Asa ne-am nascut, asa ne-am dezvoltat sau obisnuit.

Cu cat diafragma este mai inchisa, cu cat mijim ochii mai mult, profunzimea campului creste, lumea vazuta este mai clara in adancime. La o diafragma deschisa, zona in focus se detaseaza net de fundal, subiectul domina imaginea si atrage intrega atentie, tot ce se afla dupa sau inaintea punctului de focus devine neimportant, blurrat.

Balzac: f/16. Stendhal: f/2.8. 'Personajele lui Balzac ne sunt date inseparabile de un mediu complex, de un decor, de antecedente, pe cand cele ale lui Stendhal se detaseaza net pe un fond flu'.

Este a doua optiune, nefiind profunda, superficiala? :-)

Probabil ca si blogurile se pot imparti in functie de criteriul aperturii. De recomandat 'Jurnalul Extim' al lui Tournier (in special pentru bloggeri ;-). Va urma si a doua idee.

Vederi de mai

Cea mai luminoasa luna a anului se apropie.

A propos: stiati ca anotimpurile sunt cauzate de inclinarea axei pamantului fata de planul orbitei sale, si nu de departarea pamantului fata de Soare? La solstitiu soarele se ridica la un unghi maxim deasupra orizontului, dupa care incepe sa scada. Se pare ca sol-stitiul (lat: sistere - a se opri, a sista) era vazut in unele traditii, care considerau ca exista doar 2 anotimpuri, drept mijocul verii/iernii - se mai pastreaza si acum termenul de 'midsummer' - la noi fiind legat de sarbatoarea Sanzienelor.

Mai a fost totusi o luna destul de generoasa, atat cu timpul si cat cu vremea ;-) pentru mine - am reusit sa fac ceva excursii - si de aceea il recompensez mai jos cu o serie de fotografii :-)

(pentru a vedea foto la o rezolutie mai mare click pe titlu sau right-click -> open in new window)