Maica Rusia (II)

2. Cand Rusia isi revine, vecinii ei se precipita

Aceasta viziune asupra Ucrainei nu este deloc straina vecinilor Rusiei. Ei inteleg perfect diferenta dintre o Rusie cu si fara Ucraina, si isi dau seama ca atat timp cat Ucraina isi pastreaza independenta au mai mult spatiu de manevra. Data fiind situatia electorala fara nici o miza strategica, fostele state si sateliti ai Uniunii Sovietice si dau seama ca peisajul din jurul lor tocmai s-a schimbat.

Georgia este, in mod traditional, tara cea mai rezistenta in fata influentelor rusesti indiferent de cine s-a aflat la conducerea ei. Au sfidat in asa masura Moscova incat aceasta a gasit de cuviinta sa-i pedepseasca printr-un scurt razboi in august 2008. Pozitia strategica defavorabila a Georgiei nu  este o noutate, insa forta  suplimentara pe care o castiga Rusia prin disponibilizarea resurselor de la granita cu Ucraina poate spulbera Georgia chiar si ‘la antrenament’. De aceea, de obicei naravasii georgieni sunt acum meditativi, iar atitudinea lor tinde spre pragmatism. O grupare din opozitie, Partidul Conservator, a initiat o miscare ce are drept scop moderarea relatiilor cu Rusia – ceea ce inseamna printre altele abandonarea tentativei Georgiei de a se alatura NATO si re-stabilirea legaturilor politice oficiale cu Moscova.

O lupta la varf in cadrul structurilor puterii din Lituania a dus la demisia fortata in aceasta sapatamana a ministrului de externe Vigaudis Usackas. Principalul obiect al disputei, asa cum a putut fi vazut cu ochi publici, a fost sprijinirea serviciilor de informatii ale SUA in infiintarea a doua inchisori pe teritoriul acestui stat baltic. Desi Vigaudis sustine ca inchisorile n-au fost niciodata folosite pentru a interoga suspecti, presedinta Dalia Gribauskaite nu este de aceeasi parere. Vigaudis, ca si majoritatea conducerii statului lituanian au vazut acest sprijin drept critic in mentinerea aliantei cu Statele Unite. Cei doi si-au mai incrucisat sabiile si in privinta unei pozitii mai ferme in relatiile cu Belarusul si autoritarul sau presedinte, Lucasenko. Totusi, presedinta Gribauskaite a sesizat pericolul iminent generat de schimbarile din Ucraina si a adoptat o pozitie mult mai concilianta fata de Rusia. Sacrificiul ministrului de externe s-a inscris si el pe altarul acestei atitudini de reconciliere.

Polonia se afla intr-o pozitie unicat. Ea stie ca o eventuala pozitie de agresivitate crescuta a Rusiei, o poate aduce in centrul atentiei din cauza pozitiei vulnerabile in Campia Europei de Nord. De aceea Varsovia este foarte sensibila la mutarile Kremlinului, si, in consecinta, a urmarit cu mare atentie miscarile Ucrainei din ultimele luni. Asa ca, polonezii s-au prezentat ‘crengute de maslin’, oferindu-i – spre exemplu – lui Putin invitatia de a vizita Gdansk-ul anul trecut in septembrie, in incercarea de a cultiva relatii mai calde (adica: mai putin ostilepe fata) cu Moscova. Putin nu doar a profitat de ocazie, ci a publicat si o scrisoare oficiala de condamnare a pactului Ribbentrop-Molotov – considerat de polonezi drept cea mai grava ofensa adusa de Rusia Poloniei. De atunci, Varsovia a raspuns cu invitatii pentru vizite viitoare. Dar, ca si Georgia, Polonia nu va fi niciodata pro-Rusia – Polonia nu numai ca este membra NATO, dar spera si ca va gazdui o baza pentru rachetele americane Patriot si va participa la programul SUA de aparare anti-racheta. Dar daca Varsovia nu-i poate face pe americani suficient de interesati – desi a depus toate eforturile posibile pentru asta – are temeri ca in Ucraina lucrurile au luat deja alta turnura, si trebuie sa-si faca planul in consecinta.

Azerbaidjanul a incercat mereu sa mentina o pozitie de echilibru intre Rusia si Occident, dandu-si seama ca orice incercare de acces in structuri ca UE si NATO depindea mai intai de succesul unei astfel de intreprinderi pentru Georgia. Baku ar prefera un sceanariu in care  sa aiba mai multa independenta, dar stie ca se afla prea departe de Europa pentru a putea pretinde asta, doar daca nu va benficia cumva o ‘configuratie astrala’ cu totul speciala. Cum demersurile Georgiei s-au soldat cu un esec lamentabil, si data fiind noua situatie din Ucraina, Azerbaidjanul s-a resemnat in principiu cu inevitabilul. Negocierile prin care mare parte din gazele naturale azere se vor indrepta mai degraba catre nord in Rusia – decat catre vest, spre Turcia si Europa – se afla in stadii avansate. Iar Azerbaidjanul are destul de putine atuuri in aceste negocieri.

Si alte state care s-au aflat pentru mult timp in sfera de influenta a Rusiei, incercand apoi sa cantareasca avantajele de a fi alaturi de Rusia sau de a se alatura altor puteri, abandoneaza acum aceasta cale. Dintre fostele republici sovietice Belarus beneficiaza de cea mai educata forta de munca, avand chiar si o structura IT functionala; in timp ce Kazahstanul are o industrie energetica in plina expansiune. Ambele ar fi candidate rezonabile pentru integrarea in structurile europene. Insa ambele au decis luna aceasta sa-si incerce toate sansele alaturi de ‘maica Rusia’. In plan practic, asta s-a realizat prin acorduri economice care aduc mai mult cu ‘o incatusare’, decat cu o uniune vamala. Acordul va pune practic industriile ambelor tari in slujba intereselor producatorilor rusi. Moscova spera ca pe aceasta uniune va construi in timp baza unui adevarat succesor al Uniunii Sovietice.

Alte zone continua sa manifeste rezistenta. Noul prim-ministru molodovean, Vlad Filat, poarta convorbiri cu Statele Unite in domeniul securitatii energetice si cocheteaza chiar cu ideea unei re-uniri cu Romania. Si estonienii se tin tare, desi evalueaza discret situatia din regiune sa vada unde ar putea cadea pumnul furiei rusesti. Cu fiecare stat care decide ca este mai bine sa se supuna pretentiilor Rusiei, cu atat aceasta are mai mult spatiu de manevra pentru a se ocupa de bietele tari care indraznesc sa-i tina piept.

Rusia mai beneficiaza de o oportunitate. Statele Unite sunt ocupate pana peste cap cu dezbaterile interne pe teme economice si de sanatate, cu 2 razboaie externe si cu tratarea situatiei din Iran, asa incat Rusia are o mana si mai libera pentru a restabili controlul asupra statelor care ar fi preferat sa se afle sub umbrela de securitate a Statelor Unite.

Mai exista un factor care forteaza Rusia sa recastige controlul – si anume presiunea timpului, datorata declinului accentuat al numarului de nou-nascuti – grupa de varsta 0-20 de ani numara cam jumatate din cat reprezenta in anii ‘70 si ‘80. Evolutia demografica a Rusiei este una dintre cele mai deficitare la nivel global.

Chiar daca Rusia reuseste o renastere din punct de vedere economic, peste un deceniu populatia sa va fi imbatranit si se va fi diminuat pana la punctul in care rusii isi vor da seama ca mentinerea fiintei nationale este pentru ei o mare problema. Prin urmare planul Moscovei este simplu: intarirea influentei sale atat timp cat se afla intr-o pozitie relativa de forta, pentru a cumpara timp atunci cand va fi nevoie. In cele din urma, Rusia intr-adevar va ceda. Dar nu cu usurinta. Si nu azi.

Ati avut acces la aceste informatii prin amabilitatea Stratfor.