Mi-au ramas in minte doua idei ale lui Michel Tournier.
Literatura si fotografie. Sau observatie si fotografie. Fiecare din noi 'folosim' o anumita deschidere a diafragmei. Asa ne-am nascut, asa ne-am dezvoltat sau obisnuit.
Cu cat diafragma este mai inchisa, cu cat mijim ochii mai mult, profunzimea campului creste, lumea vazuta este mai clara in adancime. La o diafragma deschisa, zona in focus se detaseaza net de fundal, subiectul domina imaginea si atrage intrega atentie, tot ce se afla dupa sau inaintea punctului de focus devine neimportant, blurrat.
Balzac: f/16. Stendhal: f/2.8. 'Personajele lui Balzac ne sunt date inseparabile de un mediu complex, de un decor, de antecedente, pe cand cele ale lui Stendhal se detaseaza net pe un fond flu'.
Este a doua optiune, nefiind profunda, superficiala? :-)
Probabil ca si blogurile se pot imparti in functie de criteriul aperturii. De recomandat 'Jurnalul Extim' al lui Tournier (in special pentru bloggeri ;-). Va urma si a doua idee.
Un comentariu:
Cartea a fost o dezamăgire. Titlul şi prefaţa promiteau un munte dens de substanţă eseistică/epică, dar conţinutul nu se ridică la nivelul ştachetei impuse de scriitorul însuşi. Trebuie să te chinui să culegi mostre de spiritualitate, de revelaţii autentice. Există o abulie a scriiturii. Lipsă de evenimente? Lipsă de inspiraţie? Cine ştie? Probabil că aşa se întâmplă când expui teoria cu siguranţă sau emfază, rişti să nu o poţi respecta în practică. Şi Camil Petrescu se lăuda că el nu poate vorbi onest decât numai la persoana I, Tournier sugerează că persoana a III-a se pretează la jurnalul lui extim, la explorare...
Trimiteți un comentariu